înomeníre s.f. (înv.) încarnare, întrupare, împelițare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înomení vb. IV refl. (înv.) a se preface în om, a lua chip omenesc; a se încarna, a se întrupa, a se împelița.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink