ÎNNODÁT, -Ă, înnodați, -te, adj. (Despre fire) Care este legat, unit printr-un nod. ♦ Care a făcut nod; care are unul sau mai multe noduri. – V. înnoda.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNNODÁT adj. legat. (Sfoară ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNNODÁ, înnód, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face un nod la ceva; a (se) lega, a (se) uni printr-un nod. ◊ Expr. (Refl.) A se înnoda la vorbă = a se porni pe vorbă; a se așterne la vorbă, la taifas. 2. Tranz. Fig. A agonisi. ♦ A improviza, a înjgheba. În + nod.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNNODÁ înnód tranz. 1) (capete de ață, sfori, funii) A uni printr-un nod; a lega. 2) fig. A aduna greu, puțin câte puțin; a sclipui; a înjgheba; a agonisi. ~ ceva avere. 3) A face să se înnoade. /<lat. innodare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNNODÁ se înnoádă intranz. (despre ațe, sfori, funii) A se încâlci formând un nod (sau mai multe). ◊ ~ la vorbă (sau la ceartă) a se pune pe ceartă. /<lat. innodare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNNODÁ vb. a lega. (A ~ o sfoară.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A înnoda ≠ a deznoda
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înnodá vb., ind. prez. 1 sg. înnód, 3 sg. și pl. înnoádă, perf. s. 1 sg. înnodái
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înód, a -á v. tr. (lat. in-nódo, -áre, a înoda, d. nodus, nod; it. innodare, pv. nozar, fr. nouer, cat. nuar. – Înoadă; să înoade. V. dez-nod). Leg formînd un nod: a înoda o frînghie. Fig. Unesc: nu poate înoda ideĭ. Formez, stabilesc: a înoda o intrigă într´o pĭesă teatrală. – Și înnod. Vechĭ a nuda (cînd e acc. pe sufix).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink