ÎNNODĂTÚRĂ, înnodături, s. f. Înnodare; nod; lucru înnodat. – Înnoda + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNNODĂTÚRĂ ~i f. 1) Obiect înnodat. 2) Loc unde ceva este înnodat. /a înnoda + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNNODĂTÚRĂ s. v. înnodare, legare, legat, nod.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înnodătúră s. f., g.-d. art. înnodătúrii; pl. înnodătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink