ÎNNEMURÍRE, înnemuriri, s. f. (Reg.) Înrudire. – V. înnemuri2.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNNEMURÍRE s. v. înrudire.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înnemuríre2 s.f. (înv.) imortalizare.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înnemuríre s. f., g.-d. art. înnemurírii; pl. înnemuríri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNNEMURÍ1, înnemuresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face nemuritor, a imortaliza. – În + ne + muri (după fr. immortaliser).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNNEMURÍ2, înnemuresc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se înrudi. – În + neamuri (pl. lui neam).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ÎNNEMURÍ ~ésc tranz. A face să se înnemurească. /în + ne + a muri
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ÎNNEMURÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni neam (unul cu altul); a se înrudi. 2) A fi neam (unul cu altul); a se înrudi. /în + ne + a muri
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNNEMURÍ vb. v. eterniza, imortaliza, înrudi, perpetua.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înnemurí (a imortaliza; a se înrudi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnemurésc, imperf. 3 sg. înnemureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnemureáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înemurésc (mă) v. refl. (d. neam, neamurĭ). Trans. Rar. Mă înrudesc. – Și nem- și înnem-.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink