ÎNNEGURÁRE, înnegurări, s. f. Faptul de a (se) înnegura; întunecare. – V. înnegura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

înneguráre s. f., g.-d. art. înnegurării; pl. înnegurări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNNEGURÁ, înnegurez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca. ♦ Fig. (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. – În + negură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNNEGURÁ ~éz 1. tranz. A face să se înnegureze. 2. intranz. A apărea negură. /în + negură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNNEGURÁ mă ~éz intranz. 1) A fi învăluit de negură. 2) A apărea negură. 3) (despre persoane) A deveni trist; a se întrista; a se mâhni; a se înnora; a se posomorî; a se mohorî. 4) fig. (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se încețoșa; a se tulbura; a se întuneca. /în + negură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNNEGURÁ vb. 1. v. înnora. 2. a se încețoșa. (Vremea s-a ~.) 3. v. împăienjeni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNNEGURÁ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) înnegura ≠ a (se) însenina, a (se) înveseli, a se învoioșa, a se lumina
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înnegurá vb., ind. prez. 3 sg. înnegureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îneguréz v. tr. Acoper [!] cu negură. V. refl. Mă acoper cu negură: munțiĭ s´aŭ înegurat. Fig. Mă posomorăsc. – Se zice și se scrie și înnegurez. V. cețat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink