ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol. 2. Refl. (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. [Var.: înnomolí vb. IV] – În + nămol.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNNĂMOLÍ ~ésc tranz. A face să se înnămolească. /în + nămol
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNNĂMOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre vehicule, oameni) A se înfunda în nămol (fără a putea să înainteze); a se îngloda; a se noroi. 2) (despre albia unui râu) A-și micșora secțiunea de curgere din cauza depunerilor materialului adus de curentul de apă; a se îngusta din cauza aluviunilor; a se împotmoli. /în + nămol
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNNĂMOLÍ vb. v. împotmoli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înnămolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnămolésc, imperf. 3 sg. înnămoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnămoleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înămolésc, V. înomolesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

înomolésc și înămolésc v. tr. (d. nomol, nămol; pol. namulic). Bag în nomol saŭ acoper cu nomol. V. refl. Mă bag în nomol (nisip ș. a.) și nu pot ĭeși: vaporu s´a înomolit (maĭ rar trenu s´a înomolit îld. s´a troĭenit). – Și nomolesc, nămolesc. Și înn-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink