ÎNMULȚITÓR, înmulțitori, s. m. Număr cu care se înmulțește alt număr; factor al operației de înmulțire aritmetică. – Înmulți + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNMULȚITÓR ~i m. mat. Al doilea termen al operației de înmulțire, cu care urmează să fie înmulțit primul termen, numit deînmulțit. /a înmulți + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNMULȚITÓR s. (MAT.) (înv.) multiplicator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înmulțitór s. m., pl. înmulțitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înmulțitór n., pl. oare. Aritm. Număru care-l [!] înmulțește înmulțitu în operațiunea înmulțiriĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink