înlontru av vz înăuntru

ÎNĂUNTRU, NĂUNTRU, ÎNLĂUNTRU, ❍ ÎN(N)UNTRU, ‡ ÎNLONTRU I. adv. 1 Între pereții unei încăperi, în cuprinsul unui loc închis sau mărginit, în interior (C. AFARĂ): a intra ~; din afară măr frumos și ~ găunos; o muiare călugăriță, ce va fi... giuruit lui Dumnedzău și va fi șezînd înlontru în mănăstire (PRV.-LP.) ¶ 2 F În străinătate, în Apus: se duc înăuntru de învață proposeala acelor popoare (ISP.); Dumnezeu i-a dăruit doi copilași cari acum se află înăuntru la învățătură (GN.) ¶ 3 Compus cu prep. de, formează adv. DINLĂUNTRU, ❍ DINUNTRU, din interior: să dăm foc casei pe dinlăuntru, iară noi să ieșim afară (CRG.); gloata înarmată cu lănci și cu topoare, el o înșiră pe dinăuntru (ALECS.); ‡ Ministerul trebilor dinlăuntru, Ministerul de interne. II. ÎNĂUNTRUL, ÎNLĂUNTRUL, ‼ LĂUNTRUL (pl. -truri) sn. Partea dinăuntru, interiorul: ~ casei; înlăuntrul zidurilor se găsea o biserică mică de piatră (ALECS.); Ca racla ce-i deșartă, lăuntrul ei răsună (ALECS.) [lat. in – ad – intro, influențat de vsl. vŭnatrĭ].

ÎNĂUNTRUL prep. (Și în forma înlăuntrul; construit cu genitivul) În interiorul, în mijlocul. Casa era închisă pentru că, înlăuntrul ei... se organiza un muzeu. STANCU, U.R.S.S. 52. Înăuntrul acestei case, în camera cea mai mare... se află un capac ca de pivniță. BOGZA, Ț. 56. Nu pute să bage înlăuntrul ogrăzii și dobitoacile. DRĂGHICI, R. 101. ◊ Fig. Nu privea decît înlăuntrul lui, cu îndărătnicie, pînă ce îi năluceau ochii castanii. SADOVEANU, M. C. 84.

ÎNĂUNTRUL prep. (urmat de un substantiv în genitiv sau de un substitut al acestuia, exprimă un raport spațial, indicând locul din interiorul cuiva sau a ceva) În interiorul; în cadrul; în mijlocul. Înăuntrul casei. [Sil. în-ă-un-trul] /Din înăuntru

înăuntrul prep. (~ lui/său)

*înăuntru- prep. (~i)

înăuntrul prep. (~ lui)

înăuntrul prep.

INTRA MUROS (lat.) înăuntrul zidurilor (cetății) – A te afla intra muros, a trăi în cadrul unei colectivități.