ÎNHUMÁRE, înhumări, s. f. Acțiunea de a înhuma; înmormântare, inhumație. – V. înhuma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNHUMÁRE s.f. Acțiunea de a înhuma și rezultatul ei; înmormântare. [< înhuma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNHUMÁRE s. v. îngropare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Înhumare ≠ dezgropare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înhumáre s. f., g.-d. art. înhumării; pl. înhumări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înmormânta, a îngropa. – Din fr. inhumer, lat. inhumare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNHUMÁ ~éz tranz. A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a îngropa. /<fr. inhumer, lat. inhumare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNHUMÁ vb. I. tr. A îngropa, a înmormânta. [Cf. fr. inhumer, lat. inhumare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNHUMÁ vb. tr. a înmormânta. (< fr. inhumer, lat. inhumare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNHUMÁ vb. v. înmormânta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A înhuma ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înhumá vb., ind. prez. 1 sg. înhuméz, 3 sg. și pl. înhumeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inhumațiúne f. (d. inhumez). Îngropare, înmormîntare. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink