înhotărât, -ă, adj. (înv.) care se găsește la margine, la hotar, mărginit, megieșit, limitrof.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înhotărî́t, -ă adj. Vechĭ. Hotar la hotar, mărginit, vecin.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink