înhobotáre s.f. (reg.) învelirea miresei cu hobotul sau broboada de cununie; îmbălțare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNHOBOTÁ, înhobotez, vb. I. Tranz. (Reg.) A pune hobotul pe capul miresei, la cununie. – Din în- + hobot.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNHOBOTÁ vb. v. însovoni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înhobotá vb. I (reg.) 1. a îmbrobodi, a învălui mireasa, după cununie, cu hobotul; a îmbălța. 2. a atrage, a captiva.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înhobotéz v. tr. Nord. Acoper [!] cu hóbotu. V. însovonesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink