înhăpá, pers. 3 sg. înhápă, vb. I (reg.; despre câini) a prinde cu gura repede ce i se aruncă; a lua cu lăcomie și a mânca.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înhăpá vb., ind. prez. 1 sg. înháp, 2 sg. inhápi, 3 sg. și pl. înhápă; conj. prez. 3 sg. și pl. înhápe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înháp, a -ăpá v. tr. (d. hap 2 și 3). Fam. Apuc lacom cu gura și înghit: lupu a înhăpat un mel [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink