îngurguțá, îngurguțéz, vb. I refl. (înv.) a se trufi, a se mândri, a se făli.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gurgúț și éz, a -á v. tr. (V. cocoț). Mold. Cocoț. V. refl. Mă cocoț. Fig. Mă îngîngf, mă fudulesc, mă trufesc, mă sumețesc. – Vechĭ și îng-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

îngurguțéz, V. gurguțez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink