ÎNGURGITÁ vb. I. v. ingurgita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INGURGITÁ, ingurgitez, vb. J. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgitá vb. I] – Din fr. ingurgiter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INGURGITÁ ~éz tranz. (mai ales alimente) A face să treacă din gură în stomac; a înghiți. /<fr. ingurgiter, lat. ingurgitare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. îngurgita (după def. din DEX) - LauraGellner

INGURGITÁ vb. I. tr. (Rar; liv.) A înghiți. [< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. îngurgita (după def. din DEX) - LauraGellner

INGURGITÁ vb. v. ingera, înghiți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. îngurgita (după def. din DEX) - LauraGellner

ingurgitá vb., ind. prez. 1 sg. ingurgitéz, 3 sg. și pl. ingurgiteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. îngurgita (după def. din DEX) - LauraGellner