ÎNGROPÁT s. n. Faptul de a (se) îngropa. ♦ A doua prașilă a viei și a porumbului; mușuroit; acoperire cu pământ a viței de vie, toamna. – V. îngropa.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGROPÁT s. v. înmormântare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Îngropat ≠ dezgropat
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îngropát s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGROPÁ, îngróp, vb. I. I. Tranz. A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca. II. Tranz. și refl. 1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. ♦ Tranz. A mușuroi o plantă. 2. Fig. A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda. ♦ Refl. A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta. – În + groapă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ÎNGROPÁ îngróp tranz. 1) A pune într-o groapă, acoperind cu pământ. 2) (defuncți) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a înhuma. ◊ ~ zilele cuiva a face nenorocit pe cineva. 3) fig. A ascunde ca într-o groapă. ~ fața în palme. [Sil. în-gro-] /în + groapă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ÎNGROPÁ mă îngróp intranz. fam. A se izola într-un loc ascuns de ochii lumii; a se înfunda. /în + groapă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGROPÁ vb. 1. v. înmormânta. 2. (înv.) a semăna. (Ce ai ~ acolo?)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGROPÁ vb. v. afunda, cufunda, înfunda.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A îngropa ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îngropá vb., ind. prez. 1 sg. îngróp, 3 sg. și pl. îngroápă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îngróp, a -á v. tr. (d. groapă. – Îngroápă, să îngroape). Pun în groapă și acoper [!] cu pămînt (nisip ș. a.): a îngropa un sîmbure, o comoară, un mort (a-l înmormînta). Mor în urma cuĭva (decĭ îl îngrop eŭ pe el): de ordinar, copiiĭ îĭ îngroapă pe părințĭ. V. refl. Vechĭ. Intru în șanțurĭ (în tranșeĭ). Azĭ. Fig. Mă îngrop în cărțĭ, mă adîncesc în studiŭ, în știință. – Vechĭ și a îngrupa, -upat (u fără acc.).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a îngropa mingea-n terenul adversarului expr. (la volei) a obține un punct la capătul unui atac executat în forță.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-și îngropa obrazul expr. a avea tupeu.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink