ÎNGRIJORÁ, îngrijorez, vb. I. Tranz. și refl. A inspira sau a simți neliniște, grijă, teamă; a (se) neliniști, a (se) alarma, a (se) îngriji, a se îngrija. [Var.: (Înv.) îngrijurá vb. I] – În + grijă + suf. -ura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNGRIJORÁ ~éz tranz. A face să se îngrijoreze; a neliniști. /în + grijă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNGRIJORÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de grijă; a intra la griji; a se neliniști; a se agita; a se frământa. /în + grijă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGRIJORÁ vb. 1. a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întârzierea lui.) 2. a se neliniști, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta lui.) 3. v. păsa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) îngrijora ≠ a (se) liniști
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngrijorá vb., ind. prez. 1 sg. îngrijoréz, 3 sg. și pl. îngrijoreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngrijoréz v. tr. Vest. Umplu de grijă, de neliniște. V. refl. Mă umplu de grijă. – Vechĭ -urez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink