ÎNGREUIÉRE s. f. Acțiunea de a (se) îngreuia. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGREUIÉRE s. v. împovărare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngreuiére s. f. (sil. -gre-u-ie-), g.-d. art. îngreuiérii; pl. îngreuiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGREUIÁ, îngreuiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ Fig. A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. și: îngréui] – În + greoi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNGREUIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se îngreuieze; a face să fie greu. 2) fig. A apăsa provocând o stare (fizică sau psihică) grea. [Sil. în-gre-u-ia] /în + greoi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNGREUIÁ mă ~iéz intranz. 1) (despre ființe sau obiecte) A deveni (mai) greu. 2) (despre acțiuni, căi de comunicație) A deveni (mai anevoios). 3) (despre persoane) A deveni (mai) greoi, mai încet la lucru. 4) fig. A produce o senzație de apăsare, de greutate. 5) fig. A deveni (mai) împovărător. /în + greoi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGREUIÁ vb. 1. v. împovăra. 2. v. agrava.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) îngreuia ≠ a (se) ușura
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngreuiá vb. (sil. -gre-u-ia), ind. prez. 1 sg. îngreuiéz, 3 sg. și pl. îngreuiáză, 1 pl. îngreuiém; conj. prez. 3 sg. și pl. îngreuiéze; ger. îngreuínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngréuĭ și -uĭéz, a -ĭá v. tr. (d. greŭ saŭ d. lat. *in-grevo [îld. in-gravo], -áre. V. îngrelez). Fac greŭ, pun greutățĭ: nu îngreuĭa caru, că boiĭ n´aŭ să poată trage. Fig. Fac greŭ, dificil: nu îngreuĭa lucrările! V. refl. Devin greŭ, greoĭ saŭ dificil: caru s´a îngreuĭat, te-aĭ îngreuĭat de multă grăsime, lucrările s´aŭ îngreuĭat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

îngreunéz v. tr. (lat. *in-grévino, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Fac grea, gravidă. – Uniĭ zic și îngreunez îld. îngreuĭez, ceĭa ce e rar și urît.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink