îngreca [At: VARLAAM, C. II, 70/1 / Pzi: îngrec, (rar) ~ecez / E: ml *ingrevicare] (Îvp) 1 vt A împovăra. 2 vi (D. femei) A rămâne însărcinată. 3 vt A lăsa o femeie însărcinată. 4 vt A procrea.

îngrecat, ~ă a [At: VARLAAM, C. II 88/1 / Pl: ~te / E: îngreca] 1 Împovărat. 2 (Îvp; d. femei) Însărcinată.

îngrecà v. a îngreuna: ea se simte îngrecată ISP. [Lat. *INGREVICARE (din GREVIS = GRAVIS).

îngréc, a -á v. tr. (lat. *in-grévico, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Vechĭ. Îngreunez, fac gravidă.

ÎNGRECA vb. v. concepe, procrea.

îngreca vb. v. CONCEPE. PROCREA.

îngrecată adj. f. (reg., înv.) îngreunată, însărcinată, borțoasă, împovărată, tăroasă, groasă, încărcată, grea, gravidă, în poziție.

îngrecát, -ă, îngrecați, -te, adj. (reg.) Îngreunat, încărcat: „Nici am drăguț, nici bărbat, / Fără suflet îngrecat” (Bârlea, 1924: 80). – Din îngreca (MDA).

îngreca, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare < lat. grevis, gravis „greu” (Șăineanu, Scriban; Felecan, 2011; MDA).

îngrecat, -ă, îngrecați, -te, adj. – (reg.) Îngreunat, încărcat: „Nici am drăguț, nici bărbat, / Fără suflet îngrecat” (Bârlea, 1924: 80; Berbești). – Din îngreca (MDA).

îngreca, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare (Felecan 2011).

îngrecat, -ă, adj. – Îngreunat, încărcat: „Nici am drăguț, nici bărbat, / Fără suflet îngrecat” (Bârlea 1924: 80; Berbești). – Din îngreca „a îngreuna, a împovăra” + -at.