ÎNGRĂȘÁ, îngráș, vb. I. 1. Refl. A deveni (mai) gras, a prinde grăsime. ◊ Tranz. Mâncarea bună l-a îngrășat. ♦ Tranz. fact. Spec. A face un animal să devină gras, hrănindu-l bine. ◊ Expr. Îngrașă porcul în ajun = încearcă să facă ceva serios în ultimul moment. 2. Tranz. A îmbunătăți fertilitatea unui teren prin îngrășăminte; a gunoi2. – Lat. *ingrassiare (< grasus = crassus).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ÎNGRĂȘÁ îngráș tranz. 1) (ființe, mai ales animale sau păsări domestice) A face să se îngrașe. 2) (solul) A face (mai) fertil (cu ajutorul îngrășămintelor). /<lat. ingrassiare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ÎNGRĂȘÁ mă îngráș intranz. (despre ființe) A deveni mai gras, mai plin; a se rotunji; a se împlini. ◊ Porcul nu se îngrașă în ajun (sau la Ignat) lucrurile serioase nu se fac în pripă. /<lat. ingrassiare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNGRĂȘÁ vb. a (se) împlini, a (se) rotunji, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încărna.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A (se) îngrășa ≠ a slăbi
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îngrășá vb., ind. prez. 1 sg. îngráș, 2 sg. îngráși, 3 sg. și pl. îngráșă, 1 pl. îngrășăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îngráșe; ger. îngrășând
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îngráș, a -ășá v. tr. (lat. in-crassare, a îngrășa, și crassus, gras; it. ingrassare, pv. engraissar, fr. engraisser, pg. engraxar). Fac gras: mulțămirea [!] te îngrașă maĭ mult de cît [!] mîncarea. Fac mănos, fertilizez: gunoĭu îngrașă pămîntu.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a îngrășa porcul în ajun expr. (șc., stud.) a încerca să recupereze în ultimul moment materia pentru un examen / o lucrare etc.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink