înglotít, înglotítă, adj. (înv.) 1. strâns, adunat în gloate, în cete, în număr mare. 2. cu familie grea, cu mulți copii.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGLOTÍ, înglotesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduna gloatele, oastea (în vederea unei acțiuni militare). ♦ Refl. A se îngrămădi. – În + gloată.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

înglotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înglotésc, imperf. 3 sg. îngloteá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngloteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes [!]: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și înglotesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1) înglotésc, V. înghĭoldesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) înglotésc și -éz v. tr. (d. gloată). Adun gloată multă. V. refl. Mă strîng în mare număr. Vechĭ. Mă oștesc. V. glotesc și răglotesc 1.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink