ÎNGLODÁT, -Ă, înglodați, -te, adj. Plin de noroi, înnămolit. – V. îngloda.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGLODÁT adj. v. împotmolit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGLODÁ, înglodez, vb. I. Refl. A se înfunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se înnămoli, a se împotmoli. ♦ Fig. A face multe datorii. [Var.: (înv.) înglodí vb. IV] În + glod.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNGLODÁ ~éz tranz. înv. A face să se înglodeze. /în + glod
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNGLODÁ mă ~éz intranz. pop. 1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adânc în glod (fără a putea înainta); a se înnămoli; a se înfunda. 2) fig. A nu putea ieși dintr-o dificultate; a se încurca (rău); a se împotmoli. /în + glod
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGLODÁ vb. v. împotmoli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înglodá vb., ind. prez. 1 sg. înglodéz, 3 sg. și pl. înglodeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înglodéz v. tr. (d. glog). Est. Afund în glod: am înglodat caru. V. refl. Mă afund, intru în glod: m´am înglodat pe acest drum răŭ. Fig. A te îngloda în datoriĭ, a intra în marĭ datoriĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink