ÎNGHIOLDÍRE s. f. v. înghiontire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGHIOLDÍRE s. v. ghiontire, îmboldire, îmbrânceală, îmbrâncire, îmbrâncitură, împingere, înghionteală, înghiontire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGHIOLDÍ vb. IV. v. înghionti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGHIOLDÍ vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înghioldí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghioldésc, imperf. 3 sg. înghioldeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înghioldeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și ghĭontuiesc. Și ghĭoldesc = înghĭoldesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes [!]: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și înglotesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink