ÎNGEMĂNÁT, -Ă, îngemănați, -te, adj. Unit, îmbinat. – V. îngemăna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGEMĂNÁT adj. 1. v. unit. (Elemente ~ ale unui tot.) 2. împerecheat, (livr.) geminat. (Flori ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni³ strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNGEMĂNÁ ~éz tranz. A face să se îngemăneze; a împreuna; a îmbina. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNGEMĂNÁ mă ~éz intranz. poet. A se apropia unindu-se și formând un tot; a se împreuna; a se îmbina. Cerul se ~ează cu pământul. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngémăn. / cf. lat. ingeminare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGEMĂNÁ vb. v. îmbina.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngemăná vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz/îngémăn, 2 sg. îngemănézi/îngémeni, 3 sg. și pl. îngemăneáză/îngeámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. îngemănéze/îngémene
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngemănéz v. tr. (d. geamăn). Împreun, îmbin, unesc. V. refl. Mă îmbin, mă unesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink