ÎNGĂDUIÁLĂ, îngăduieli, s. f. îngăduință. [Pr.: -du-ia-] – Îngădui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNGĂDUIÁLĂ s. v. indulgență, îngăduință, îngăduire, toleranță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngăduiálă s. f., g.-d. art. îngăduiélii; pl. îngăduiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îngăduĭálă f., pl. ĭelĭ, și îngăduínță f., pl. e. Indulgență. Permisiune, tolerare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink