îngâtuí, pers. 3 sg. îngâtuie, vb. IV (reg.) 1. (despre lupi) a rupe oilor gâtul cu gura; a gâtui. 2. (refl.) a vorbi încurcat și repede.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink