ÎNGÂNĂTÚRĂ, îngânături, s. f. Îngânare; (rar) amăgire, înșelăciune. – Din îngâna + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
îngînătúră f., pl. ĭ. Vorbă de îngînare. Modu de a îngîna.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink