ÎNGÂNĂTÚRĂ, îngânături, s. f. Îngânare; (rar) amăgire, înșelăciune. – Din îngâna + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

îngînătúră f., pl. ĭ. Vorbă de îngînare. Modu de a îngîna.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink