ÎNFUNDĂTÚRĂ, înfundături, s. f. Drum, stradă fără ieșire; intrare, fundătură. ♦ Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile. – Înfunda + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFUNDĂTÚRĂ ~i f. Depresiune de teren, închisă din toate părțile. /a înfunda + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfundătúră s. f., g.-d. art. înfundătúrii; pl. înfundătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfundătúră f., pl. ĭ. Stradă înfundată, fundac, impas. Loc retras și ascuns.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink