2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFUMURAT, -Ă, înfumurați, -te, adj. (Adesea substantivat) Îngâmfat, încrezut, închipuit, infatuat. – V. înfumura.

ÎNFUMURAT, -Ă, înfumurați, -te, adj. (Adesea substantivat) Îngâmfat, încrezut, închipuit, infatuat. – V. înfumura.

înfumurat2, ~ă smf, a [At: ALECSANDRI, T. 478 / Pl: ~ați, ~e / E: înfumura] 1-8 Îngâmfat (2-9).

înfumurat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înfumura] (Rar) 1 Înfumurare (1). 2 Îngâmfare.

ÎNFUMURAT, -Ă, înfumurați, -te, adj. Îngîmfat, încrezut, închipuit. Auzise că unii dintr-înșii sînt... înfumurați. ISPIRESCU, L. 246. Era... și-nfumurată că nimeni nu știe juca mai bine ca ea. CARAGIALE, O. III 34. Numai fumuri vezi aice La femei și la bărbați... poți dar zice Că-s mai toți înfumurați. ALECSANDRI, T. I 175. ◊ (Substantivat) Îmi dau seama că răspunderea mea nu-i ușoară. Dacă aș crede că o să-mi fie ușor, aș fi un înfumurat. DEMETRIUS, C. 70.

înfumurat a. care se crede prea mult, coprins de o mândrie nebunească.

înfumurát, -ă adj. Încrezut, îngînfat, plin de fumurĭ, de fudulie: un tînăr înfumurat.

ÎNFUMURA, înfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua. – În + fumuri (pl. lui fum).

ÎNFUMURA, înfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua. – În + fumuri (pl. lui fum).

înfumura [At: PANN. P. V. I, 8/10 / Pzi: ~rez / E: în- + fumuri (pll fum)] 1 vt (Rar) A determina pe cineva să se infatueze. 2 vr A se comporta cu îngâmfare.

ÎNFUMURA, înfumurez, vb. I. Refl. A se îngîmfa, a fi încrezut, a-și atribui o importanță exagerată (disprețuind sau minimalizînd valoarea altora), a-și da aere.

A SE ÎNFUMURA mă ~ez intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se îngâmfa; a se împăuna. 2) A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se semeți; a se îngâmfa; a se împăuna. /în + fumuri

înfumurà v. 1. a băga fumuri de mândrie în capul cuiva; 2. a se crede mai mult decât ceea ce este.

înfumuréz v. tr. (d. fumurĭ, pl. d. fum). Umplu de fumurĭ, de fudulie. V. refl. Mă umplu de vanitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfumura (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înfumurez, 3 se înfumurea; conj. prez. 1 sg. să mă înfumurez, 3 să se înfumureze; imper. 2 sg. afirm. înfumurează-te; ger. înfumurându-mă

!înfumura (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se înfumurea

înfumura vb., ind. prez. 1 sg. înfumurez, 3 sg. și pl. înfumurea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFUMURAT adj. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, îngîmfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit.

ÎNFUMURA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se ingîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atâta fără temei!)

Intrare: înfumurat
înfumurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfumurat
  • ‑nfumurat
  • înfumuratul
  • înfumuratu‑
  • ‑nfumuratul
  • ‑nfumuratu‑
  • înfumura
  • ‑nfumura
  • înfumurata
  • ‑nfumurata
plural
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
  • înfumurații
  • ‑nfumurații
  • înfumurate
  • ‑nfumurate
  • înfumuratele
  • ‑nfumuratele
genitiv-dativ singular
  • înfumurat
  • ‑nfumurat
  • înfumuratului
  • ‑nfumuratului
  • înfumurate
  • ‑nfumurate
  • înfumuratei
  • ‑nfumuratei
plural
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
  • înfumuraților
  • ‑nfumuraților
  • înfumurate
  • ‑nfumurate
  • înfumuratelor
  • ‑nfumuratelor
vocativ singular
plural
Intrare: înfumura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfumura
  • ‑nfumura
  • înfumurare
  • ‑nfumurare
  • înfumurat
  • ‑nfumurat
  • înfumuratu‑
  • ‑nfumuratu‑
  • înfumurând
  • ‑nfumurând
  • înfumurându‑
  • ‑nfumurându‑
singular plural
  • înfumurea
  • ‑nfumurea
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfumurez
  • ‑nfumurez
(să)
  • înfumurez
  • ‑nfumurez
  • înfumuram
  • ‑nfumuram
  • înfumurai
  • ‑nfumurai
  • înfumurasem
  • ‑nfumurasem
a II-a (tu)
  • înfumurezi
  • ‑nfumurezi
(să)
  • înfumurezi
  • ‑nfumurezi
  • înfumurai
  • ‑nfumurai
  • înfumurași
  • ‑nfumurași
  • înfumuraseși
  • ‑nfumuraseși
a III-a (el, ea)
  • înfumurea
  • ‑nfumurea
(să)
  • înfumureze
  • ‑nfumureze
  • înfumura
  • ‑nfumura
  • înfumură
  • ‑nfumură
  • înfumurase
  • ‑nfumurase
plural I (noi)
  • înfumurăm
  • ‑nfumurăm
(să)
  • înfumurăm
  • ‑nfumurăm
  • înfumuram
  • ‑nfumuram
  • înfumurarăm
  • ‑nfumurarăm
  • înfumuraserăm
  • ‑nfumuraserăm
  • înfumurasem
  • ‑nfumurasem
a II-a (voi)
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
(să)
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
  • înfumurarăți
  • ‑nfumurarăți
  • înfumuraserăți
  • ‑nfumuraserăți
  • înfumuraseți
  • ‑nfumuraseți
a III-a (ei, ele)
  • înfumurea
  • ‑nfumurea
(să)
  • înfumureze
  • ‑nfumureze
  • înfumurau
  • ‑nfumurau
  • înfumura
  • ‑nfumura
  • înfumuraseră
  • ‑nfumuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfumurat, înfumuraadjectiv

  • 1. adesea substantivat Infatuat, închipuit, încrezut, îngâmfat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Auzise că unii dintr-înșii sînt... înfumurați. ISPIRESCU, L. 246.
    • format_quote Era... și-nfumurată că nimeni nu știe juca mai bine ca ea. CARAGIALE, O. III 34.
    • format_quote Numai fumuri vezi aice La femei și la bărbați... poți dar zice Că-s mai toți înfumurați. ALECSANDRI, T. I 175.
    • format_quote Îmi dau seama că răspunderea mea nu-i ușoară. Dacă aș crede că o să-mi fie ușor, aș fi un înfumurat. DEMETRIUS, C. 70.
etimologie:
  • vezi înfumura DEX '09 DEX '98

înfumura, înfumurezverb

etimologie:
  • În + fumuri (pluralul lui fum). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.