înfulí, înfulésc, vb. IV (înv.) a înfuleca, a îmbuca cu lăcomie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înfúlic, a -á v. tr. (d. foale, stomah [!], orĭ d. lat. infoilicare). Est. Fam. Înghit cu lăcomie. Rar. Apuc mult, car în mare cantitate. – Și înfulesc (N. R. R. 1, 225, și Pușc.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink