ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A mânca din ceva deosebit de gustos. ♦ (Pop.) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... – În + frupt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNFRUPTÁ înfrúpt tranz. rar A face să se înfrupte. [Sil. în-frup-] /în + frupt
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNFRUPTÁ mă înfrúpt intranz. 1) bis. A mânca de frupt în zilele de post. 2) A gusta puțin (din ceva dorit); a se îndulci. 3) fig. A trage foloase în mod necinstit; a se alege cu profit. /în + frupt
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A gusta, a mânca din ceva bun. ♦ (În ritualul creștin) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... ♦ Tranz. (Rar) A face pe cineva părtaș la un câștig, la un beneficiu (ilicit). – Din în- + frupt.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFRUPTÁ vb. (pop. și fam.) a se îndulci. (Se ~ din toate bunătățile.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfruptá vb., ind. prez. 1 sg. înfrúpt, 3 sg. și pl. înfrúptă, perf. s. 1 sg. înfruptái
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfrúpt, a -á v. tr. (d. frupt). Daŭ cuĭva și-l fac să mănînce bucate de frupt: l-am înfruptat c´o găină. V. refl. Mănînc bucate de frupt. Fig. Mă ating de, fur: un funcționar care s´a înfruptat din baniĭ statuluĭ. – Azĭ și înfruct (după fruct), ceĭa ce nu e recomandabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink