ÎNFRIGURÁRE, înfrigurări, s. f. Stare de încordare nervoasă, de nerăbdare, de emoție. ◊ Loc. adv. Cu înfrigurare = cu neliniște, cu emoție. – Înfrigur[at] + suf. -are.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFRIGURÁRE ~ări f. Stare de agitație, de încordare nervoasă; febrilitate. ◊ Cu ~ cu emoție și nerăbdare. /în + friguri + suf. ~are
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFRIGURÁRE s. agitație, febrilitate, încordare, neastâmpăr, neliniște, nerăbdare, tensiune. (~ plecării la drum.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfriguráre s. f., g.-d. art. înfrigurării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ÎNFRIGURÁ vb. unipers. v. RÉCE (1.) Fig. Care înfioară, care înfrigurează. [DEX '98]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink