ÎNFIOLÁRE, înfiolări, s. f. Acțiunea de a înfiola. [Pr.: -fi-o-] – V. înfiola.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFIOLÁRE s.f. Acțiunea de a înfiola și rezultatul ei. [< înfiola].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

înfioláre s. f. (sil. -fi-o-), g.-d. art. înfiolării; pl. înfiolări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFIOLÁ, înfiolez, vb. I. Tranz. A închide într-o fiolă o substanță medicamentoasă. [Pr.: -fi-o-] – În + fiolă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNFIOLÁ ~éz tranz. (o substanță medicamentoasă lichidă) A închide într-o fiolă. /în + fiolă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFIOLÁ vb. I. tr. A introduce aer sau alte lichide în fiole. [Pron. -fi-o-, p.i. -lez, var. fiola vb. I. / < în + fiolă, cf. fr. enfioler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFIOLÁ vb. tr. a introduce un lichid medicamentos în fiole. (< fr. enfioler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

înfiolá vb. (sil. -fi-o-), ind. prez. 1 sg. înfioléz, 3 sg. și pl. înfioleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink