ÎNFIGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, înfigăreți, -e, adj. (Fam.; despre oameni) Care se vâră sau se amestecă în toate; băgăcios, băgăreț. – Înfige + suf. -ăreț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFIGĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) fam. Căruia îi place să se înfigă în toate; care se bagă cu insistență peste tot; băgăreț. /a înfige + suf. ~ăreț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFIGĂRÉȚ adj. băgăcios, băgăreț, vârâcios. (Om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFIGĂRÉȚ adj. v. îndrăzneț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfigăréț adj. m., pl. înfigăréți; f. sg. înfigăreáță, pl. înfigăréțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfigácĭ, -ce adj. Fam. Care se înfige (se bagă, se insinuĭază, pătrunde) în afacerĭ, băgăcĭos, insinuant. Și înfigăréț, -eáță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

înfigăreț, -eață, înfigăreți, -ețe s. m., s. f., adj. 1. (persoană) cu tupeu 2. (individ) îndrăzneț 3. (persoană) care se amestecă în chestiuni care nu o privesc
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink