ÎNFIETÓR, -OÁRE, înfietori, -oare, s. m. și f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [Pr.: -fi-e-] – Înfia + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFIETÓR s. (JUR.) adoptator. (~ al unui nou-născut.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfietór s. m. (sil. -fi-e-), pl. înfietóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfietoáre s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. înfietoárei; pl. înfietoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink