ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNFĂPTUÍ ~iésc tranz. (planuri, idei etc.) A transforma în fapt; a face să devină real; a realiza; a efectua. /în + a făptui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFĂPTUÍ vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. desăvârși. 5. v. făuri. 6. a se produce, a se realiza. (Când s-a ~ Unirea?) 7. v. îndeplini. 8. a îndeplini, a realiza, (înv. și reg.) a sfârși, (înv.) a obârși. (Și-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfăptuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiésc, imperf. 3 sg. înfăptuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfăptuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*înfăptuĭésc v. tr. (în și fapt). Lit. Rar. Realizez, împlinesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink