ÎNECĂTÓR, -OÁRE, înecători, -oare, adj. (Rar) Înăbușitor, sufocant. – Îneca + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNECĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care îneacă. /a îneca + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNECĂTÓR adj. v. asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înecătór adj. m., pl. înecătóri; f. sg. și pl. înecătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink