2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDURARE, îndurări, s. f. Acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei; putere de a răbda; răbdare; milă, compătimire, bunătate. – V. îndura.

ÎNDURARE, îndurări, s. f. Acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei; putere de a răbda; răbdare; milă, compătimire, bunătate. – V. îndura.

îndurare sf [At: BIBLIA (1688) 2401 / Pl: ~rări / E: îndura] 1 (Înv) Comportare dură, nemiloasă Si: (înv) îndurământ, îndurăminte, îndurătate, îndurătură. 2 Comportare plină de milă, bunătate, bunăvoință. 3 Înduplecare (11). 4 Milostivire. 5 Provocare a înduioșării cuiva. 6 Capacitate de a răbda. 7 Hotărâre de a face ceva. 8 Permisiune acordată cuiva de a face ceva. 9 Decizie de a se despărți de cineva. 10 Suportare cu răbdare a unui necaz, a unei dureri, a unei boli. 11 (Îe) A avea ~ cu cineva A avea milă Si: a se milostivi. 12 (Înv; îs) ~a ta sau voastră Termen de politețe cu care se adresa cineva unei persoane de rang înalt, de care depindea. 13 Milă. 14 Compătimire. 15 Bunăvoință. 16 Bunătate.

ÎNDURARE, îndurări, s. f. Acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei. 1. Milă, înduioșare, compătimire, bunătate. Ești mare cînd n-ai îndurare, Dar te ridici mai sus de fire Cînd ți-este inima iubire. MACEDONSKI, O. I 185. Cînd nu mai sînt bun la nimica, M-alungi – și nu ai îndurare! DEMETRESCU, O. 73. Pepeleo, blînde suflet, tu singur cu-ndurare Ai vrut să-mi aperi viața. ALECSANDRI, T. I 402. 2. Putere de a răbda, răbdare. Gluma se întindea dincolo de cît e îndurarea omului. POPA, V. 8.

îndurare f. 1. milă: aibi îndurare! 2. grație.

înduráre f., pl. ărĭ (d. mă îndur). Milă, grație, clemență, milostivire.

ÎNDURA, îndur, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. Refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A-i fi milă cuiva de cineva. 3. Refl. A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. – Lat. indurare (1 și după fr. endurer).

ÎNDURA, îndur, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. Refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A-i fi milă cuiva de cineva. 3. Refl. A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. – Lat. indurare (1 și după fr. endurer).

îndura [At: DOSOFTEI, PS. 123 / Pzi: îndur / E: ml *induro, -are] 1 vr (Înv) A fi sau a se arăta dur, nemilos, insensibil. 2 vr A se arăta milos, bun, binevoitor. 3 vr A se îndupleca (12). 4 vr A-i fi milă de cineva. 5 vt (Rar) A face pe cineva să fie milos, să se înduioșeze. 6 vr A se milostivi. 7 vr A-l lăsa pe cineva inima să... Si: a se hotărî. 8 vt (Rar) A îngădui cuiva să... 9 vr (Spc) A se decide să se despartă de cineva. 10 vt A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc. Si: a pătimi, a suferi. 11 vr A face ceva de bunăvoie.

ÎNDURA, îndur, vb. I. 1. Refl. A se arăta bun, milos, a dovedi mărinimie; a se îndupleca. Să se îndure... a-i trimite un meșter bun. ISPIRESCU, L. 295. ♦ A-i fi cuiva milă de cineva. S-au îndurat de mine și mi-au dăruit un ciob de tăbliță. STANCU, D. 295. Tu, Mioara mea, Să te-nduri de ea Și-i spune curat Că m-am însurat. ALECSANDRI, P. P. 3. ◊ Fig. Holera cea puternică nu se îndură de lacrimile romînului. RUSSO, O. 47. ♦ (Mai ales în propoziții exclamative și interogative) A nu-i fi milă, a lăsa sau a arunca în nenorociri. Cum de s-au îndurat părinții miei de mine, de m-au dat pe mîna unui călău? SBIERA, P. 277. Nu te îndura de noi, măria-ta, zicea sărmanii, că n-avem alt copil și sîntem bătrîni. ALECSANDRI, O. P. 69. Cum te înduri de mine Și lași să țip după tine! TEODORESCU, P. P. 275. 2. Refl. A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. Nimeni nu se îndura să meargă la culcare, deși era tare tîrziu. STANCU, U.R.S.S. 159. Oamenii își strîngeau sumanele și înfundau căciulile. Nu se îndurau de loc să se împrăștie. REBREANU, R. II 17. Abia despre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus în Humulești. CREANGĂ, A. 15. ◊ (Poetic) Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură. EMINESCU, O. I 106. 3. Tranz. (Cu privire la suferințe, necazuri, boli etc.) A suferi cu răbdare, a răbda, a suporta, a pătimi. Nu pot îndura nici măcar gîndul unei asemenea profanări. CAMIL PETRESCU, T. II 106. Copilul sărac îndură glumele camarazilor săi cruzi. DEMETRESCU, O. 103. ◊ Absol. Să-nduri ca cei întinși pe cruci, Și-n grele munci să te usuci De grijă hărțuit. NECULUȚĂ, Ț. D. 53.

A ÎNDURA îndur tranz. (suferințe, greutăți, dureri etc.) A răbda simțind inutilitatea protestului. /<lat. indurare

A SE ÎNDURA mă îndur intranz. 1) A-și manifesta mărinimia; a da dovadă de bunătate, de milă. 2) (la forma negativă) A nu-și putea impune. 3) rar A cădea de acord cu sine însuși; a-și face o concesie. /<lat. indurare

îndurà v. 1. a avea milă: D-zeu să se îndure de noi; 2. a suferi cu răbdare: câte nu îndură omul! [Lat. INDURARE (cf. OBDURARE)].

îndúr, a v. tr. (lat. in-dúro, áre, a întări; indurare vultum, a-țĭ lua o față severă; ob-durare, a suferi, d. duros, dur; fr. endurer, a îndura). Sufer mult, răbd: cîte-am îndurat pîn’am ajuns aicĭ! V. refl. Mă înduplec în fine, mă milostivesc: Dumnezeŭ se îndură de nenorocițĭ, se îndură să-ĭ ajute. Consimt, mă hotărăsc în fine: copiiĭ nu se înduraŭ să ĭasă din grădină.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndurare s. f., g.-d. art. îndurării; pl. îndurări

îndurare s. f., g.-d. art. îndurării; pl. îndurări

îndurare s. f., g.-d. art. îndurării; pl. îndurări

îndura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndur, 3 îndu; conj. prez. 1 sg. să îndur, 3 să îndure

îndura (a ~) vb., ind. prez. 3 îndu

îndura vb., ind. prez. 1 sg. îndur, 3 sg. și pl. îndură, perf. s. 1 sg. îndurai

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDURARE s., interj. 1. s. v. iertare. 2. interj. v. iertare! 3. s. milă, milostivire, (livr.) mizericordie, (înv.) mesereare, milcuire, pietate. (A arăta ~ față de cel aflat în nenorocire.) 4. s. v. milă.

ÎNDURARE s., interj. 1. s. iertare, indulgență, îngăduință, milostivire, (livr.) clemență. (Cere cu umilință ~.) 2. interj. iertare!, (înv.) aman! 3. s. milă, milostivire, (livr.) mizericordie, (înv.) mesereare, milcuire, pietate. (A arăta ~ față de cel aflat în nenorocire.) 4. s. (BIS.) ajutor, grație, har, milă, milostivire, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) milcuire, milosîrdie, miloste, milostivenie, milostivnicie. (~ divină.)

ÎNDURA vb. 1. a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. și reg.) a petrece, a târpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiți. (Câte n-a ~!) 2. v. ispăși. 3. v. suporta. 4. a încerca, a suferi, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 5. a se milostivi, (Olt.) a se mili, (înv.) a bineviea, a se milcui, a se milosârdi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a ~ de el și l-a iertat.)

ÎNDURA vb. 1. a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. și reg.) a petrece, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiți. (Cîte n-a ~!) 2. a ispăși, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.) 3. a duce, a răbda, a suferi, a suporta. (El a ~ tot greul.) 4. a încerca, a suferi, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 5. a se milostivi, (Olt.) a se mili, (înv.) a bineviea, a se milcui, a se milosîrdi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a ~ de el și l-a iertat.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îndura (îndur, îndurat), vb.1. A face tare, a se întări. – 2. A suporta, a rezista. – 3. A suferi, a pătimi. – 4. (Refl.) A consimți, a îngădui, a tolera. – 5. A-i fi milă, a se milostivi. Lat. indurāre „a se întări” (Pușcariu 825; Candrea-Dens., 857; REW 4386; DAR), alb. duroń, it. indurare „a se întări”, fr. endurer „a suporta”, sp. endurar. Explicația lui Philippide, Principii, 99, pe baza lat. *indolescĕre, este greșită. Evoluția semantică a fost prost explicată. Tiktin consideră că sensul 2 se explică prin fr. DAR crede că o expresie ca nu te îndura „nu fi neîndurător” trebuie să fi fost interpretă ca îndură-te „ai milă” și, de aici, printr-o evoluție care pare contradictorie, sensul de „a se întări”, alături de cel de „a avea milă”. Aceeași opinie la Iordan, BL, IX, 67; în vreme ce Graur, BL, V, 66, crede că este vorba de o evoluție pur balcanică. De fapt, semantismul oferă un perfect paralelism cu tratamentul romanic, cf. fr. endurer, sp. endurar și cu răbda. Plecînd de la forma refl., „a se întări”, înseamnă firește „a rezista mai bine”, adică „a suporta fără să cedeze” (endurer, endurar). Trecerea de la „a suferi” la „a consimți” apare în toate limbile. Se cuvine doar să adaugăm că evoluția lui îndura merge mai departe decît cea din fr. sau sp., ca și cea a lui răbda, s. v. Sensul 1 apare numai în propoziții negative, și este înv. Der. neîndurat, adj. (fără milă); îndurător, adj. (tolerant, răbdător, indulgent; milostiv, bun); neîndurător, adj. (intolerant); îndurătate (var. îndurătură, îndurăminte), s. f. (înv., milă, bunătate).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GROSSE SEELEN DULDEN STILL (germ.) sufletele mari îndură (suferințele) în tăcere – Schiller, „Don Carlos”, act. I, scena 4.

Grosse Seelen dulden still (cerm. „Sufletele mari rabdă în tăcere”) – spune Schiller în Don Carlos (act. I, sc. 4). E răspunsul pe care marchizul de Posa îl dă reginei Elisabeta a Spaniei cu privire la tînăra Matilda, silită să renunțe la alesul inimii ei și să se căsătorească cu un unchi bătrîn: „În inima Matildei nimeni încă N-a izbutit să vadă ce se-ntîmplă. Dar sutletele mari în taină sufăr”. (Trad. lui A. Philippide) Vezi și: Les grandes douleurs sont muettes. LIT.

Sustine et abstine! (lat. „Îndură și abține-te!) – maxima filozofului stoic grec Epictet. O găsim – întrucît el n-a lăsat nici un rînd scris – în Convorbiri cu Epictet și în Encheiridion (Manualul lui Epictet), lucrări alcătuite de discipolul său Flavius Arrianius. Prin ”sustine et abstine", filozoful recomandă să îndurăm cu bărbăție vicisitudinile vieții și să ne ferim de pasiunile care ne îmbolnăvesc sufletul și ne distrug libertatea morală. De aceea maxima lui Epictet a devenit deviza stoicilor. FIL.

Intrare: îndurare
îndurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndurare
  • ‑ndurare
  • îndurarea
  • ‑ndurarea
plural
  • îndurări
  • ‑ndurări
  • îndurările
  • ‑ndurările
genitiv-dativ singular
  • îndurări
  • ‑ndurări
  • îndurării
  • ‑ndurării
plural
  • îndurări
  • ‑ndurări
  • îndurărilor
  • ‑ndurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îndura
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndura
  • ‑ndura
  • îndurare
  • ‑ndurare
  • îndurat
  • ‑ndurat
  • înduratu‑
  • ‑nduratu‑
  • îndurând
  • ‑ndurând
  • îndurându‑
  • ‑ndurându‑
singular plural
  • îndu
  • ‑ndu
  • îndurați
  • ‑ndurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndur
  • ‑ndur
(să)
  • îndur
  • ‑ndur
  • înduram
  • ‑nduram
  • îndurai
  • ‑ndurai
  • îndurasem
  • ‑ndurasem
a II-a (tu)
  • înduri
  • ‑nduri
(să)
  • înduri
  • ‑nduri
  • îndurai
  • ‑ndurai
  • îndurași
  • ‑ndurași
  • înduraseși
  • ‑nduraseși
a III-a (el, ea)
  • îndu
  • ‑ndu
(să)
  • îndure
  • ‑ndure
  • îndura
  • ‑ndura
  • îndură
  • ‑ndură
  • îndurase
  • ‑ndurase
plural I (noi)
  • îndurăm
  • ‑ndurăm
(să)
  • îndurăm
  • ‑ndurăm
  • înduram
  • ‑nduram
  • îndurarăm
  • ‑ndurarăm
  • înduraserăm
  • ‑nduraserăm
  • îndurasem
  • ‑ndurasem
a II-a (voi)
  • îndurați
  • ‑ndurați
(să)
  • îndurați
  • ‑ndurați
  • îndurați
  • ‑ndurați
  • îndurarăți
  • ‑ndurarăți
  • înduraserăți
  • ‑nduraserăți
  • înduraseți
  • ‑nduraseți
a III-a (ei, ele)
  • îndu
  • ‑ndu
(să)
  • îndure
  • ‑ndure
  • îndurau
  • ‑ndurau
  • îndura
  • ‑ndura
  • înduraseră
  • ‑nduraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndurare, îndurărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei; putere de a răbda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ești mare cînd n-ai îndurare, Dar te ridici mai sus de fire Cînd ți-este inima iubire. MACEDONSKI, O. I 185. DLRLC
    • format_quote Cînd nu mai sînt bun la nimica, M-alungi – și nu ai îndurare! DEMETRESCU, O. 73. DLRLC
    • format_quote Pepeleo, blînde suflet, tu singur cu-ndurare Ai vrut să-mi aperi viața. ALECSANDRI, T. I 402. DLRLC
    • format_quote Gluma se întindea dincolo de cît e îndurarea omului. POPA, V. 8. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndura DEX '98 DEX '09

îndura, îndurverb

  • 1. tranzitiv A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu pot îndura nici măcar gîndul unei asemenea profanări. CAMIL PETRESCU, T. II 106. DLRLC
    • format_quote Copilul sărac îndură glumele camarazilor săi cruzi. DEMETRESCU, O. 103. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Să-nduri ca cei întinși pe cruci, Și-n grele munci să te usuci De grijă hărțuit. NECULUȚĂ, Ț. D. 53. DLRLC
  • 2. reflexiv A se arăta milos, bun; a se îndupleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îndupleca
    • format_quote Să se îndure... a-i trimite un meșter bun. ISPIRESCU, L. 295. DLRLC
    • 2.1. A-i fi milă cuiva de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-au îndurat de mine și mi-au dăruit un ciob de tăbliță. STANCU, D. 295.
      • format_quote Tu, Mioara mea, Să te-nduri de ea Și-i spune curat Că m-am însurat. ALECSANDRI, P. P. 3.
      • format_quote figurat Holera cea puternică nu se îndură de lacrimile romînului. RUSSO, O. 47.
    • 2.2. (Mai ales în propoziții exclamative și interogative) A nu-i fi milă, a lăsa sau a arunca în nenorociri. DLRLC
      • format_quote Cum de s-au îndurat părinții miei de mine, de m-au dat pe mîna unui călău? SBIERA, P. 277. DLRLC
      • format_quote Nu te îndura de noi, măria-ta, zicea sărmanii, că n-avem alt copil și sîntem bătrîni. ALECSANDRI, O. P. 69. DLRLC
      • format_quote Cum te înduri de mine Și lași să țip după tine! TEODORESCU, P. P. 275. DLRLC
  • 3. reflexiv A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nimeni nu se îndura să meargă la culcare, deși era tare tîrziu. STANCU, U.R.S.S. 159. DLRLC
    • format_quote Oamenii își strîngeau sumanele și înfundau căciulile. Nu se îndurau de loc să se împrăștie. REBREANU, R. II 17. DLRLC
    • format_quote Abia despre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus în Humulești. CREANGĂ, A. 15. DLRLC
    • format_quote poetic Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură. EMINESCU, O. I 106. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.