ÎNDUMNEZEÍRE s. f. (Livr.) Faptul de a îndumnezei; divinizare, adorație. – V. îndumnezei.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDUMNEZEÍRE s. v. deificare, divinizare, zeificare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndumnezeíre s. f., g.-d. art. îndumnezeírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndumnezeíre f. Divinizare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDUMNEZEÍ, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livr.) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNDUMNEZEÍ ~iésc tranz. 1) A trata ca pe o divinitate; a diviniza; a zeifica. 2) fig. A ridica în slavă; a slăvi; a glorifica; a elogia; a cânta; a exalta. /în + Dumnezeu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDUMNEZEÍ vb. v. deifica, diviniza, zeifica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndumnezeí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndumnezeiésc, imperf. 3 sg. îndumnezeiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndumnezeiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndumnezeĭésc v. tr. (d. Dumnezeŭ). Deific, divinizez. Vechĭ. Îndumnezeĭez (v. intr.). Devin zeŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

îndumnezeíre, îndumnezeiri s. f. Faptul de a (se) îndumnezei; participarea credinciosului la viața lui Dumnezeu prin energiile necreate; conținutul ontologic al comuniunii dintre om și Dumnezeu; divinație, adorație, zeificare. – Din îndumnezei.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

îndumnezeí, îndumnezeisc vb. IV. Tranz. A adora pe cineva ca pe Dumnezeu; a diviniza, a preamări. ♦ A glorifica, a preamări. ♦ Refl. A deveni asemănător cu Dumnezeu. – Din pref. în- + Dumnezeu.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink