ÎNDRĂZNEÁLĂ, îndrăzneli, s. f. Atitudine sau purtare îndrăzneață; curaj, cutezanță, îndrăznire. ♦ Faptă îndrăzneață. – Îndrăzni + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDRĂZNEÁLĂ ~éli f. Caracter îndrăzneț; bărbăție; curaj; cutezanță. ~eala stilului său. [G.-D. îndrăznelii; Sil. în-drăz-] /a îndrăzni + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDRĂZNEÁLĂ s. 1. v. curaj. 2. (livr.) aplomb. (~ stilului său.) 3. v. obrăznicie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Îndrăzneală ≠ jenă, sfială
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndrăzneálă s. f., g.-d. art. îndrăznélii; pl. îndrăznéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndrăzneálă f., pl. elĭ. Curaj, calitatea de a îndrăzni: îndrăzneala de a ĭeși la luptă. Insolență, nerușinare: îndrăzneala de a fuma în biserică. Fig. Neobișnuință, ĭeșire din regulă: (pin [!] execuțiune, stil ș. a.): îndrăzneală de stil, de cugetare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink