ÎNDRĂZNÉȚ, -EÁȚĂ, îndrăzneți, -e, adj. Care nu se teme de greutăți și de pericole; curajos, cutezător, îndrăznitor. ♦ (Adesea adverbial) Original; excentric. ♦ Care își îngăduie prea multe; obraznic. – Îndrăzni + suf. -eț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDRĂZNÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Care dă dovadă de curaj; cutezător; viteaz; brav; curajos. 2) (despre acțiuni sau despre manifestări ale oamenilor) Care se deosebește prin noutate și cutezanță. Atitudine ~eață. Răspuns ~. Conduită ~eață. 3) depr. Care își permite prea multe; lipsit de decență; fără rușine; obraznic; nerușinat. /a îndrăzni + suf. ~eț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDRĂZNÉȚ adj. 1. v. curajos. 2. v. obraznic. 3. (fam.) înfigăreț, înfipt. (Este cam ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndrăznéț adj. m., pl. îndrăznéți; f. sg. îndrăzneáță, pl. îndrăznéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndrăznéț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. îndrăznesc). Plin de curaj, viteaz. Intrepid, întreprinzător: navigator îndrăzneț. Nerușinat, obraznic: ifos îndrăzneț. Fig. Neobișnuit, extraordinar (ca execuțiune, stil ș. a.): expresiunĭ îndrăznețe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink