îndrăgulí, pers. 3 sg. îndrăguléște, vb. IV refl. (înv.) a se îndrăgosti, a se drăgosti.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

îndrăgostésc (mă) v. refl. Mă înamorez, prind dragoste: s´aŭ îndrăgostit unu de altu. – Rar și îndrăgulesc (Pan).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink