ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNDRĂGOSTÍ ~ésc tranz. rar A face să se îndrăgostească. /în + dragoste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNDRĂGOSTÍ mă ~ésc intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se înamora; a se amoreza. ~ de cineva. /în + dragoste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDRĂGOSTÍ vb. a se amoreza, (livr.) a se înamora.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndrăgostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgostésc, imperf. 3 sg. îndrăgosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăgosteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndrăgostésc (mă) v. refl. Mă înamorez, prind dragoste: s´aŭ îndrăgostit unu de altu. – Rar și îndrăgulesc (Pan).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink