ÎNDRĂGÍRE s. f. (Rar) Faptul de a îndrăgi pe cineva. – V. îndrăgi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

îndrăgíre s. f., g.-d. art. îndrăgírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + drag.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNDRĂGÍ ~ésc tranz. A începe a iubi. ~ muzica. /în + drag
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNDRĂGÍ mă ~ésc intranz. rar A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se îndrăgosti; a se înamora; a se amoreza. /în + drag
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDRĂGÍ vb. v. iubi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) îndrăgi ≠ a (se) urî
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndrăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgésc, imperf. 3 sg. îndrăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăgeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndrăgésc v. tr. Prind dragoste de: demagogiĭ aŭ îndrăgit bugetu. V. refl. Demagogiĭ s´aŭ îndrăgit de buget.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink