dosi [At: (a. 1657) BUL. COM. IST II, 222 / Pzi: ~sesc / E: dos] 1-2 vtr (Pfm) A (se) sustrage vederii altora Si: a (se) adăposti, a (se) ascunde, a (se) piti. 3 vt (Pfm) A fura și a ascunde. 4 vi (Îvp) A fugi din calea cuiva sau de un pericol. 5 vi (Înv) A lipsi.

îndosi vtr [At: DA ms / Pzi: ~sesc / E: în- + dosi] (Înv) 1-2 A (se) dosi.

DOSI (-osesc) I. vb. tr. și refl. A (se) ascunde: i-au plesnit prin minte ca să aducă... mulți ostași... și să-i dosească undeva în tindă (SB.) ; mă dosesc după un copac (GRL.). II. vb. intr. † A o lua la fugă, a o șterge: escortele te lasă în mîna tîlharilor și dosesc, în loc să stea să te apere (BOL.) [dos].

DOSI, dosesc, vb. IV. Tranz. 1. A sustrage vederii altora; a ascunde. Ulciorul plin, unde să-l pot eu dosi? COȘBUC, P. I 210. I-au plesnit prin minte ca să aducă pe-ascuns mulți ostași în curte și să-i dosească undeva în tindă. SBIERA, P. 121. ◊ Refl. Sentinelele romîne, care se dosiseră bine dincoace, ieșiră în lumină. SADOVEANU, O. VI 47. Era bucuros cînd se putea dosi... în lanuri de popușoi. POPA, V. 68. Luntrea... Cînd la umbră se dosește, cînd s-arată la lumină. ALECSANDRI, P. A. 127. (Fig.) Defecturile tale, sub strămoșeasca umbră, De-ai fi în orice treaptă, nu pot să se dosească. NEGRUZZI, S. II 196. 2. A lua ce nu-ți aparține și a ascunde; a șterpeli. E o cupă dosită din palatul Gualatema. CAMIL PETRESCU, T. III 337. Cărțile... le dosea din biblioteca tatălui său. MACEDONSKI, O. III 28. Foicică trei lalele, D-alelei, fecior de lele, Nu dosi dîntr-ale mele. TEODORESCU, P. P. 642. 3. (Rar, în expr.) A o dosi = a fugi, a o lua la fugă; a da dos la față, v. dos. De groaza lui dușmanii au dosit-o ca mișei. MACEDONSKI, O. I 84. – Variantă: îndosi (CONTEMPORANUL, I 457, CREANGĂ, A. 55) vb. IV.

ÎNDOSI vb. IV v. dosi.

A SE DOSI mă ~esc intranz. A se pune la dos pentru a nu fi văzut; a se ascunde. /Din dos

A DOSI ~esc 1. tranz. 1) A face să se dosească; a ascunde. 2) (bunuri străine) A pune la dos pentru a sustrage ulterior; a tăinui; a ascunde; a acoperi. ◊ A o ~ a pleca grăbit și pe neobservate; a o șterge. /Din dos

A ÎNDOSI ~esc tranz. v. A DOSI. /în + dosi

dosì v. 1. a da dosul, a fugi; 2. a șterpeli.

îndosì v. Mold. a (se) ascunde: îndosise pielea cea de urs CR. [Lit. a pune în dos].

dosésc și îndosésc v. tr. (d. dos). Ascund: leg pupăza și o îndosesc de mama (Cr.). V. intr. (Vechĭ). Mă ascund. V. refl. Mă ascund.

îndosésc, V. dosesc.

dosi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dosesc, 3 sg. dosește, imperf. 1 doseam; conj. prez. 1 sg. să dosesc, 3 să dosească

îndosi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndosesc, 3 sg. îndosește, imperf. 1 îndoseam; conj. prez. 1 sg. să îndosesc, 3 să îndosească

dosi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dosesc, imperf. 3 sg. dosea; conj. prez. 3 să dosească

îndosi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndosesc, imperf. 3 sg. îndosea; conj. prez. 3 să îndosească

dosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dosesc, imperf. 3 sg. dosea; conj. prez. 3 sg. și pl. dosească

îndosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndosesc, imperf. 3 sg. îndosea; conj. prez. 3 sg. și pl. îndosească

dosi, dosesc I. v. t. 1. a ascunde 2. a fura II. v. r. a se ascunde

DOSI vb. 1. v. ascunde. 2. a ascunde, a pune. (Spune-mi imediat unde ai dosit banii!)

DOSI vb. 1. a (se) ascunde, a (se) mistui, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăși, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (A ~ un obiect.) 2. a ascunde, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!)