ÎNDESTÚL, -Ă, îndestuli, -le, adj. (Înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDESTÚL ~ă (~i, ~e) și adverbial v. DESTUL. /în + destul
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDESTÚL adv. v. destul, îndeajuns, suficient.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndestúl adj. m., pl. îndestúli; f. sg. îndestúlă, pl. îndestúle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndestúl adv. Rar. Destul, de ajuns. – S´ar putea scrie și în destul.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink