ÎNDĂRĂTNICÍE, îndărătnicii, s. f. Încăpățânare; p. ext. stăruință, perseverență. – Îndărătnic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDĂRĂTNICÍE ~i f. 1) Caracter îndărătnic; obstinație. 2) Acțiune îndărătnică; stăruință; perseverență; tenacitate. /a îndărătnici + suf. ~cie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDĂRĂTNICÍE s. 1. v. încăpățânare. 2. v. tenacitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndărătnicíe s. f., art. îndărătnicía, g.-d. art. îndărătnicíei; pl. îndărătnicíi, art. îndărătnicíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

îndărătnicíe f. Caracteru de a fi îndărătnic. – Vechĭ îndere-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink