ÎNCUSCRÍ, încuscresc, vb. IV. Refl. recipr. A se face cuscru cu cineva; p. ext. a fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva. – În + cuscru.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNCUSCRÍ ~ésc tranz. A face să se încuscrească. [Sil. -cus-cri] /în + cuscru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNCUSCRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni cuscru (unul cu altul). 2) A fi cuscru (unul cu altul). /în + cuscru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încuscrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încuscrésc, imperf. 3 sg. încuscreá; conj. prez. 3 sg. și pl. încuscreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încuscrésc (mă) v. refl. (d. cuscru). Mă fac cuscru, mă înrudesc: răzășu nu se încuscrește cu modoranu. V. cumătresc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink