7 definiții pentru «încurajator»   declinări

ÎNCURAJATÓR, -OÁRE, încurajatori, -oare, adj. Care dă curaj, care stimulează. – Încuraja + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCURAJATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care încurajează; dătător de curaj. /a încuraja + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCURAJATÓR, -OÁRE adj. Care dă curaj, care stimulează. [< încuraja + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCURAJATÓR, -OÁRE adj. care dă curaj, stimulează. (< încuraja + -tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCURAJATÓR adj. v. stimulativ.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Încurajator ≠ descurajant
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încurajatór adj. m., pl. încurajatóri; f. sg. și pl. încurajatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink