ÎNCUMETRÍ, încumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNCUMETRÍ ~ésc tranz. A face să se încumetrească. /în + cumătru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNCUMETRÍ mă ~ésc intranz. A deveni cumetri (cu cineva). /în + cumătru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încumetrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încumetrésc, imperf. 3 sg. încumetreá; conj. prez. 3 sg. și pl. încumetreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încumătrésc și încumetrésc (mă) v. refl. Mă fac cumătru.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

încumetrésc, V. încumătresc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink