ÎNCUMĂTÁ vb. I. v. încumeta.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

încumătá (= încumeta) vb. (ind. prez. 1 încúmăt / încumắt)
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

încumét (mă), -més, a -méte (vest) și mă încúmet, a -metá (est) v. refl. (lat. se committere [cum aliquo], a se certa cu cineva. V. comit, trimet). Îndrăznesc, cutez, mă bizuĭ, mă cred în stare: a te încumete [!] să trecĭ Dunărea în not [!]. Vechĭ. A te încumete pe (saŭ în) vitejia ta. – Și mă încúmăt și -ătéz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ÎNCUMĂTÁRE s. f. v. încumăta. [DLRM]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink